Unul din efectele pandemiei se referă la faptul că oamenii au luat mai multe decizii de schimbare: job, casă, oraș, noi hobby-uri etc. Cumva par mai ok cu riscurile sau mai dornici să acționize pentru a le fi bine. Probabil pandemia a dus la cristalizarea a două abordări: o abordare în care oamenii acționează mai curajos ca să le fie mai bine și o abordare în care oamenii au devenit mai conservatori decât înainte de pandemie.
Vă invit să citiți articolul realizat împreună cu Psihoterapeut Daniela Peristeri, care aduce răspunsuri la întrebări legate de nevoia crescută de a face schimbări, atât în plan personal, cât și profesional, ca urmare a provocărilor de tot felul aduse de pandemie.
Camelia Tătărău: Se observă în viața organizațiilor faptul că înregistrează un număr tot mai mare de plecări ale angajaților. Mulți oameni aleg să facă schimbări profesionale și nu numai. Poate fi acest lucru un efect al pandemiei?
Psihoterapeut Daniela Peristeri: Pandemia a fost (și încă mai este, din păcate) o criză la nivel mondial. Deși a început că o criza sanitară, în timp a început să ia tot felul de forme. A fost o criză a organizării la locul de muncă, o criză a gestionării timpului liber, o criză a aprovizionării, o criză a timpului împărțit cum a putut fiecare… A venit brusc, am încercat să ne apărăm cum am putut, sperând să ne reluăm rutinele zilnice cât mai curând, iar, în final, am început să ne adaptăm pentru că învățam să ne creăm alte rutine. Fiecare ramificare a crizei provocate de pandemie a dus la noi întrebări, noi conștientizări, noi soluții. Nu putem sta pe loc o veșnicie, așa cum nu putem să trăim în nesiguranță prea mult timp. În noul context – lucrul de acasă, uneori haotic, cu copiii care învățau și ei online, cu soțul/soția care aveau nevoie să aibă fiecare biroul lor, cu ajutoarele care nu mai existau (bone, doamne care să ne ajute, etc), cu magazine închise, plimbări /ieșiri din casa interzise, activități de loisir doar online, etc am fost forțați să găsim soluții. În același timp, însă, am început și să conștientizam că avem nevoi, dorințe, idealuri. Și unii au înțeles cât de bine este să lucrezi de acasă, atunci când ai învățat cum să te organizezi. Și își doresc să lucreze în continuare de acasă, măcar în sistem hibrid. Alții au făcut cursuri de reconversie profesională sau au început să aplice la alte firme.
După ce ne-am simțit cu toții neputincioși în fața pandemiei, pe măsură ce lucrurile nu reveneau la normalul dinainte, am început să înțelegem și ce ne dorim și cum am putea să atingem aceste dorințe.
Știu un cuplu de tineri care anul aceasta a închiriat un apartament în Tenerife și au lucrat acolo timp de trei luni. Au revenit în țară pentru două luni, apoi au plecat în Franța pentru alte două luni, simțeau că muncesc și sunt în vacanță în același timp. Este adevărat, nu au copii și își permit să facă acest lucru, dar mi-au spus că nu vor mai sta într-o firmă care să le ceară să fie la birou în fiecare zi. Așa că au început să caute firme care să permită munca remote. Pare să fie o situație specială, dar, în realitate, mulți oameni preferă în acest moment să lucreze de acasă (măcar parțial), găsind în acest stil de lucru o mai mare posibilitate de a împleti viață personală cu cea profesională. Desigur, acest stil de lucru nu este valabil în orice firmă sau în orice profesie, dar se remarcă o mare schimbare în beneficiile pe care le caută oamenii de la un job. Pare că oamenii au mai multă putere acum în fața firmelor, dar realitatea este că cele două părti au nevoie una de alta, așa că este nevoie ca și organizațiile să-și schimbe un pic stilul de abordare al oamenilor (de exemplu, una dintre întrebări ar trebui să fie „Ce ți-ar trebui, ce ai nevoie că tu să ramâi în firmă?”). Mi se pare că suntem într-o schimbare de paradigmă, iar schimbarea o provoacă în primul rand așteptările cu care vin oamenii la o negociere.
C.T. : Frica de moarte declanșată de pandemie poate avea legătură cu aceste nevoi ale oamenilor de a face schimbări mai mari, de a caută să-și împlinească mai repede dorințe mai vechi? Sunt schimbările o soluție pentru a mai calma fricile create de pandemie?
D.P.: Frica de moarte declasanșată de pandemie avea nevoie de soluții, iar oamenii, izolați suficient de mult, au început să se uite la ceea ce puteau schimba în viață lor, pentru a trăi senzația de putere.
Odată ce au înțeles care sunt lucrurile pe care le pot face pentru evitarea îmbolnăvirii, au început și să se reorienteze către starea lor de bine. Pentru că aici puteau lucra, găsind soluții la întrebarea „Ce aș putea face pentru a mă simți mai bine?”.
Unii și-au dezvoltat noi hobby-uri, alții au început să pună mai mult accent pe prevenție făcând sport, mâncând sănătos, organizandu-se într-un program mai lejer, alții au făcut diverse cursuri (profesionale sau nu), alții și-au cumpărat case pentru că cele două luni de izolare le-au creat nevoia de spațiu personal sau de curte.
Dar da, neputința de a ieși din criză mai repede, a dus la puterea de a rezolva dorințe și nevoi amânate atât de mult înainte. Perioada aceasta a dus, vrând-nevrând, către introspecție și către găsirea de soluții pentru o viață mai bună.
C.T.: Ce alte soluții avem pentru a ne calma fricile/ emoțiile puternice asociate cu valurile Covid-19?
D.P.: Avem nevoie de stabilitate și încredere – stabilitate emoțională, încrederea că mă voi adapta orice s-ar întâmplă, că am puterea de a decide ce e bine pentru mine. Avem nevoie de relaxare (activă sau pasivă), de suport social, de călătorii și de întâlniri cu prietenii. Avem nevoie de mai puține ședințe puse de firmă și avem nevoie să știm că ceea ce facem contează, are un scop. Avem nevoie să fim văzuți și apreciați, avem nevoie să evoluăm, avem nevoie de transparență și claritate.
Dacă ai regăsit în acest articol idei care te inspiră acționează să îți fie bine, atât personal, cât și profesional. Puterea de a decide și de a acționa pentru binele tău este doar la tine.
Daniela Peristeri este psihoterapeut de orientare cognitiv-comportamentală, terapeut cuplu-copil-familie, are formare în psiho-oncologie, terapie scurtă strategică, terapia centrata pe scheme cognitive, este formator și supervizor pentru terapeuții începători. Daniela a fost implicată și în numeroase proiecte organizaționale.
Ilustrație articol: Doriana Marasoiu (https://www.behance.net/dorianamarasoiu)