Tu cum iei decizii?
În acest articolul, ne propunem să explorăm împreună o perspectivă psihologică legată de luarea deciziilor într-un context emoțional intens.
Observăm tot mai mult pe piață două modalități distincte de raportare a liderilor la actualul context, pe de-o parte o prudență excesivă în luarea anumitor decizii, și, pe de altă parte, o valorificare rapidă a oportunităților oferite de perioada actuală marcată de tot mai multe provocări. În interviul de mai jos am aflat de la psihoterapeutul Mădălina Petrescu, ce se întâmplă în mintea noastră într-o perioadă cu multiple zone de necunoscut, ce ne afectează performanța, ce soluții au liderii pentru a se ajuta pe ei înșiși și pentru a sprijini membrii echipelor lor, astfel încât să reușească, printr-un efort comun, să meargă mai departe cu motivație și satisfacție într-un context complet nou.
Camelia Tătărău: Care sunt reacțiile emoționale posibile când auzim vorbindu-se din nou de provocări economice?
Psihoterapeut principal Dr. Mădălina Petrescu: De regulă, în astfel de contexte dificile, când cuvântul criză pare a defini marea majoritate a provocărilor apărute, emoțiile negative dominante sunt anxietatea/ teama, furia/ revolta și tristețea/ deznădejdea.
Pot apărea și alte emoții din spectrul celor negative (frustrare, vinovăție, rușine etc), însă în funcție de coping-ul (maniera de gestionare a lor) manifest, cele de sus primează.
Creierul nostru nu este un supraveghetor imparțial, ci un gardian hipervigilent, care preferă să ia poziție față de orice stimul neliniștitor, decât să riște să fie luat prin surprindere.
Anxietatea este reacția emoțională declanșată de regulă în fața unor situații noi, imprevizibile, la care nu avem soluții clare. Strategia acțională este fuga, evitarea confruntării cu problema, de cele mai multe ori. Uneori este foarte adaptativ, alteori este doar o manieră de a ne alimenta neputința.
Furia este emoția activată de regulă în situații pe care le considerăm nedrepte, injuste. Ea presupune comutarea centrului de greutate pe exterior, pe alții sau pe context, pentru a depăși anumite obstacole interne sau emoții copleșitoare (anxietatea).
Strategia acțională presupune confruntarea cu problema, mobilizarea resurselor, însă în exces, crește riscul escaladării conflictelor și a deteriorării relațiilor interumane (agresivitatea).
Tristețea este emoția alimentată de gânduri negative judicative, legate de devalorizare, eșec, greșeală, defecte personale sau decizii nefaste.
C.T.:Ce se întâmplă în mintea noastră în astfel de momente?
Dr. M.P.: Realitatea este preponderent în mintea noastră. Totul este, aș spune, o interpretare pe care mintea noastră, prin prisma propriilor filtre cognitive, o conferă evenimentelor de viață prin care trecem la un moment dat.
Dacă ceva este semnificat drept amenințător, periculos de către propriile repere mentale, va deveni o prioritate mentală și va acapara câmpul conștiinței. De regulă, atenția noastră se focalizează mai repede și se desprinde mai greu de lucrurile interpretate ca periculoase, problematice. În acest moment, anxietatea activată ca urmare a acestor conotații negative, devine combustibilul care întreține îngrijorările, ce sunt lanțuri nesfârșite și deseori incontrolabile, de gânduri catastrofice.
Așa funcționăm noi ca oameni. Este omenesc și adaptativ pentru o vreme. Dincolo de anumite limite rezonabile însă, devine epuizant și demoralizator.
C.T.: Ne impactează cumva performanța aceste reacții emoționale?
Dr. M.P.: Cum spuneam anterior, moderația este cheia. Orice în exces dăunează echilibrului emoțional, mental, fizic și afectează diferitele planuri de funcționalitate. Îngrijorările, care sunt elementul central al anxietății, au atât beneficii cât și prejudicii. Îngrijorările moderate, adaptative, ne motivează să rezolvam problemele și ne cresc performanta. Pentru o vreme, anxietatea și performanta merg împreună, până ating un punct optim, dincolo de care, pe măsură ce creste anxietatea, apare scăderea drastică a performantei, din cauza dezorganizării și a demobilizării instalate în consecință.
Scopul nu este o viață lipsită de îngrijorări, ci transformarea îngrijorărilor disfuncționale în îngrijorări adaptative.
C.T.: Care este impactul asupra activității liderilor?
Dr. M.P.: Liderii sunt și ei oameni, prin urmare nimic din ce caracterizează ființă umană în general, nu-i va ocoli. Ei se diferențiază de ceilalți membri ai echipei prin plusul de responsabilitate, atât față de propria activitate cât și față de cea a echipei. Ei funcționează ca un model pentru ceilalți. De regulă, membrii echipei, fac ce face liderul nu ce predică liderul. Dacă nu va exista coerență și consecvență între declarațiile și acțiunile liderului, oamenii își retrag încrederea și încep să se protejeze. Liderii recunoscuți de ceilalți și urmați de ei, sunt cei care își îndeplinesc cel mai eficient sarcinile și obiectiveleinspirând astfel echipa.
Liderii sunt cei care sunt un exemplu și prin faptul că-și asumă riscuri, nu caută soluții perfecte, nu caută garanții și nici nu vânează expres aprecierea și validarea celorlalți. Aceasta din urmă vine ca o încununare naturală a autenticității și conectării cu membrii echipei. Se spune că „atunci când ai găsit soluția perfectă este deja prea târziu”.
Sigur că în contextul unei crize, ca cea traversată de noi acum, este și mai dificil să menții un echilibru între atingerea obiectivelor organizaționale, centrarea pe performanță și valorizarea și consolidarea relațiilor interumane.
Însă dacă ne-am da permisiunea de a greși vom greși mai puțin, cu o mare probabilitate. Dacă am vedea realitatea în termeni de probleme, sau chiar mai adecvat, în termeni de provocări, vom căuta soluții, iar emoțiile vor putea fi controlate și nu ne vor copleși demersul rezolutiv.
Însă uneori, vedem realitatea în termeni de pericole față de care vom construi apărări, simțindu-ne copleșiți și împovărați de asumarea în exces a responsabilităților.
C.T.: Ce comportamente noi observăm în organizații?
Dr. M.P.: Din cauza contextului general aversiv, emoțiile sunt și ele potențate și amplificate de incertitudinea și lipsa de previzibilitate ce caracterizează situațiile-limită. Comportamentele mai evidente sunt cele caracterizate prin discreție, prudență exacerbată, încercări recurente de a diminua costurile, marea majoritate a demersurilor puse în act ar putea fi caracterizate prin eforturi în vederea stabilizării. În general, în situații de criză oamenii nu se lansează în activități noi, nu caută să exploreze noi strategii recent achiziționate. Aș spune că asistăm la o formă de ușoară regresie, la vechi patternuri care au o probabilitatea mai mare de a menține statu-quo-ul decât de a genera noi rezultate. Dacă nu ne simțim în siguranță, noi oamenii, iar companiile, care sunt creația noastră, asemeni nouă, nu putem schimba lucruri. Înaintea oricărei înaintări într-o direcție sau alta, este crucială stabilizarea. Asta nu înseamnă înțepenire, rigidizare, deși uneori se poate ajunge și aici, ci ajustare din mers, adaptare. Darwin spunea „supraviețuirea nu aparține celui mai inteligent sau celui mai puternic, ci celui mai adaptat”.
Deci stabilizarea precede orice schimbare, transformare în scop adaptativ.
Care este impactul deciziilor emoționale?
C.T.: Ce recomandări ai pentru lideri în astfel de momente?
Dr. M.P.: Studiile de specialitate arată că suntem mai curând emoționali în majoritatea deciziilor noastre. De altfel, emoțiile nu sunt bune sau rele. Ele sunt utile în general, deși sunt trăite plăcut sau neplăcut. Fără emoții am fi privați de repere importante ale vieții noastre. Nu am ști când suntem bine sau nu în relațiile noastre, în alegerile pe care le facem. Viața presupune trăire și experiență, restul este existență. Emoțiile intense, copleșitoare sunt problematice, altfel, haloul emoțional ce ne însoțește deciziile, este chiar bine venit.
– Disconfortul emoțional resimțit ne motivează spre acțiune, este un indicator că situația respectivă este importantă și este de preferat să ne pregătim un răspuns adaptativ și prompt
– Disconfortul emoțional are un rol de buffer (amortizor, protector) adică ne ajută să ne obișnuim și să acceptăm și rezultate mai puțin dezirabile.
Este important să știm că emoțiile noastre nu sunt consecințele directe ale realităților și evenimentelor de viață prin care trecem, ci sunt rezultatul semnificațiilor cu care încărcăm experiențele.
Realitățile noastre personale sunt rezultatul filtrelor și al conotațiilor acordate implicit.
Dacă tot putem alege conștient, prin atenție și prezență, felul în care ne raportăm la realitate, ne-ar ajuta să ne asumăm responsabilitatea pentru ce înțelegem și ce facem cu ce înțelegem.
Ca lideri, este important să fim autentici, să ne acceptăm limitele, să ne recunoaștem cu onestitate emoțiile, normalizându-le și pe ale celorlalți în felul acesta, însă concentrarea pe sarcină și nu pe felul în care ne simțim relativ la ea, este atitudinea care ne va susține progresul și performanța. Incertitudinea ne sperie pentru că în astfel de situații decizionale, riscurile sunt inerente. Oamenii se simt unii pe alții, și dacă se pot conecta emoțional la liderii lor, se vor simți în siguranță și își vor putea învesti resursele cu încredere în direcția negociată împreună. Toți știm implicit că supraviețuirea este asigurată de număr și ne este mai ușor să adoptăm decizii în grup, acolo unde responsabilitatea este împărțită. În consecință, ca lideri, acceptați-vă emoțiile ca pe un combustibil necesar oricărei acțiuni (e-motion= energie în mișcare) dar conțineți-le, fără a vă lăsa copleșiți de ele. Emoțiile sunt energie care se consumă pe măsură ce le acceptăm, nu precursorii unor scenarii catastrofice iminente.
C.T.: Recomandazi tehnici rapide, eficiente de gestionare a momentelor încărcate emoțional, care sunt aplicabile în mediul organizațional?
Dr. M.P. : Și aici, răspunsul trebuie nuanțat pentru că nu sunt soluții universal valabile pentru toate tipurile de situații.
– Ca lideri, ar fi de preferat să contați mai mult pe intuiția, pe inspirația dată de expertiza acumulată în cariera voastră. De cele mai multe ori, primele lucruri care ne vin în minte ca potențiale soluții, sunt și cele la care vom ajunge în cele din urmă. Din păcate, lipsa de încredere în noi și teama de greșeală, ne fac să ne îndoim și să lăsăm distorsiunile cognitive și credințele limitative să preia controlul asupra minții noastre și să ne domine procesul de deliberare.
– În situații-limită, prea multă negociere sau asertivitate poate trena lucrurile ratând oportunități sau șanse importante. O atitudine mai fermă, prin care să ne asumăm responsabilitatea adoptării unei anumite decizii, va scoate grupul din impas și va surmonta obstacolele. Dacă nu ne mobilizăm noi și nu decidem, ne vom supune deciziilor altora. Lucrurile nu rămân imuabile, schimbarea fiind una dintre puținele certitudini din viața noastră.
– În măsura în care contextul permite, ar fi de preferat ca atunci când simțiți că emoțiile vă copleșesc, să amânați puțin adoptarea unei decizii, pentru a vă potoli starea afectivă.
Emoțiile, prin natura lor, au prioritate mentală, și atunci resursele aferente proceselor cognitive sunt considerabil diminuate. Când resimțim intens emoții, lucrurile sunt trăite și percepute exacerbat, prin urmare recăpătarea calmului și a unei stări de siguranță este de preferat, înaintea definitivării unei alegeri.
– Respirația și tehnicile mindfulness sunt metode rapide de preluare a controlului asupra reacțiilor emoționale. Dacă ceva din contextul exterior întreține starea de disconfort, alegeți să vă concentrați pe corp, și în mod deosebit pe respirație, acesta fiind cea mai bună ancoră de aducere în prezent a minții noastre. Dacă din contră, emoțiile vin cu un cortegiu copleșitor de senzații corporale, concentrați-vă atenția pe exterior, ieșind din corpul și din mintea voastră ca dintr-un vortex care vă atrage și ancorați-vă în mediul fizic în care vă aflați, surprinzând cât mai multe detalii.
În concluzie, soluțiile sunt la noi. Dacă ne dăm voie să greșim, vom greși mai puțin. Greșelile sunt materiale de construcții, din ele construim mai departe. Încrederea în sine nu este o emoție pe care o vom simți la un moment dat, ci o decizie pe care o luăm de fiecare dată când jucăm această carte.
Ce îți propui să faci diferit când iei următoarea decizie? Probabil fiecare cititor care a ajuns la finalul articolului a luat o decizie legat de ceea de dorește să schimbe privind modul în care se raportează la emoții, greșeli, decizii. Notează decizia ta, păstreaz-o la îndemână, rămâi conectat cu tine. Orice decizie vei lua, acea decizie oferă o experiență din care cu siguranță vei avea de învățat atâta timp cât permiți acest lucru. În calitate de lider este important să continui să evoluezi și să creezi mediul potrivit pentru dezvoltarea echipei tale.
Psihoterapeut principal Dr. Mădălina Petrescu are o experiență de peste 20 de ani, Lector la Universitatea Titu Maiorescu și la SNSPA și Managerul clinicii A.S.I.S.T.